marți, 7 februarie 2012

Ce este cosmetica sau cosmetologia
 

    Stiinta care se ocupa de arta ingrijiri fetei si corpului, de infrumusetarea fetei si a corpului cu ajutorul unor preparate si tratamente speciale este numita cosmetologie sau cosmetica.
    Cosmetica are ca obiectiv ingrijirea estetica a fetei si corpului, poate determina imbunatatirea starii fiziologice, imbunatatirea tonusului vital.
     Din cele mai vechi timpuri si pana astazi, pastrarea tineretii si a frumusetii a fost unul dintre cele mai fascinante visuri ale omului.
    Persoana care detine dreptul de a profesa cosmetologia se numeste cosmetologist. Un cosmetologist, numit deseori cosmetician sau estetician, specialist in industria frumusetii este lucratorul specializat in a oferi tratamente de infrumusetare.

           In general, un cosmetolog este specialist in toate formele de ingrijire a frumusetii parului si poate oferi tratamente faciale, ale pielii in general si ale unghiilor, precum si tratamente corporale. Aceste tratamente le sunt oferite, deopotriva, barbatilor si femeilor.

        Nivelul actual al civilizatiei a dus la o crestere continua a performantelor estetice, datorita cresterii exigentelor societatii fata de modul de prezentare al profesionistilor din multe domenii, dar si prin cresterea duratei de viata.

         Cosmeticienii de azi vor ajuta clientii sa previna si sa atenueze semnele imbatranirii, atat prin aplicarea de tratamente cosmetice, pin atitudine pozitiva si permanenta mentinere in contact cu noutatile din domeniu.
   Una dintre cele mai vechi profesii din lume a fost vindecarea bolilor cu ajutorul plantelor medicinale, iar cel mai vechi document care atesta aceasta preocupare este papirusul din Abbas, care dateaza din secolul al XVI-lea i. Ch.
    Acest papirus cuprinde cateva sute de retete pentru leacuri si substante folosite pentru intretinere si infrumusetare. Printre altele, se gaseste aici reteta unui produs antirid, care are la baza seul de oaie, seminte de pin, ulei de susan, lapte de capra si ceara de albine.
       Inca din antichitate, oamenii au inceput sa caute mijloace pentru a indeparta celulele moarte ale pielii si a inlatura efectele suprapigmentarii.
            Curatarea si hidratarea tenului in conditiile climei calde si uscate din Orient constituiau elementele de baza ale igienei.
        In Israel, unul din fructele cele mai des folosite in cosmetica era rodia, urmata de lavanda si frunzele de scortisoara, despre care se spunea ca remediau orice problema a tenului.
        Sursa celor mai multe si mai valoroase materii prime folosite in cosmetica in aceasta perioada era Marea Moarta. In Egiptul Antic, erau folosite produse speciale pentru spalarea corpului, amestecuri de argila si cenusa pentru indepartarea grasimii si catifelarea pielii.
        In ceea ce priveste Orientul indepartat, este cunoscut faptul ca multe dintre plantele si tehnicile de infrumusetare folosite in EUROPA au fost aduse de negustori din Japonia, China, India sau Persia.
       De exemplu, celebrele bai japoneze sunt cu cateva secole mai vechi decat termele romane. Din China si India au venit numeroase balsamuri, extracte vegetale sau esente, ca ambra sau chiparosul. Moscul si apa de trandafiri provin din Persia, iar de la istetii chinezi avem lacul de unghii, de par sau rimelul. Vechii greci cunosteau si foloseau pudra de fata, rujul si unguentele pentru indepartarea parului nedorit. Lor le datoram insa masajul si folosirea exercitiilor fizice pentru mentinerea unui corp sanatos si frumos.
        Cuvantul cosmetica deriva din greaca antica, in care el are intelesuri multiple: kosmeticos este un adjectiv care se refera la podoaba; kosmetike este arta de a-si face toaleta, arta infrumusetarii.
        In Evul Mediu, din cauza interdictiilor impuse de Biserica, frumusetea fizica si-a pierdut importanta, astfel incat si cosmetica a regresat in aceasta perioada.
        In timpul Renasterii, se produce un fenomen foarte interesant: se revine la cultul frumosului, dar se pierde orice interes pentru igiena elementara a corpului, spalarea zilnica a fost inlocuita cu folosirea mastilor hranitoare, in timp ce semnele de varsat de vant sau eczemele erau acoperite cu alunite artificiale.
         La sfarsitul secolului al XIX-lea, oamenii au devenit iar preocupati de igiena. A  revenit si preocuparea pentru cosmetica si infrumusetare.
         Preparatele cosmetice, mai ales cele pentru ingrijirea parului, se obtineau in farmacii si in frizerii. Prepararea lor era mai ales o arta casnica sau cel mult de domeniul artizanatului, practicata in intreprinderi individuale.
          La fiecare popor, pe langa aceste influente din afara, se practica si o serie de procedee cosmetice, traditionale. Astfel si la populatia noastra de la tara exista anumite obiceiuri si traditii cosmetice in privinta prepararii si folosirii unor alifii, rumeneli, ape de fata etc.
           Inainte de primul Razboi Mondial, imbunatatirea calitatii produselor cosmetice, dar si prezentarea lor simplificata, a dus la o mai buna primire a lor si la o crestere a cererii. Industria cosmetica a fost astfel directionata spre stadiul ei actual.
        Ca stiinta organizata, la un nivel superior, stiinta cosmeticii, cosmetologia dateaza din 1895, cand a fost predata pentru prima oara la o scoala superioara folosirea preparatelor cosmetice pentru ingrijirea pielii si a parului. Ulterior, studiul ei s-a extins rapid, in special dupa 1922, in nenumarate scoli oficiale si particulare, dar si in invatamantul universitar tehnic si medical.
         Cosmetologia moderna trateaza, modeleaza si infrumuseteaza, asigurand frumusetea corpului omenesc si in special a pielii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu