Acneea

Acneea este o afecţiune plurietiologică a ariilor cutanate bogate în foliculi sebacei, caracterizată prin seboree şi alterarea keratinizării în foliculii piloşi. Aceste fenomene duc la formarea de comedoane, papule inflamatorii, pustule, noduli şi cicatrici.

Acneea este una din cele mai frecvente boli dermatologice. Apare la pubertate la aproape toţi indivizii, are gravitate variabilă şi regresează de obicei la adultul tânăr. Uneori poate persista toată viaţa.

         La ora actuală, se consideră că aproximativ 80% din adolescenţii şi tinerii cu vârste între 11-30 de ani sunt afectaţi de acnee, dar observaţiile clinice arată că poate afecta şi vârstele extreme: nou-născuţi şi bătrâni. Cât priveşte sexul, s-a constatat că băieţii sunt mai frecvent afectaţi decât fetele.

         Dintre cauzele care contribuie la apariţia acneei fac parte: predispoziţia moştenită, disfuncţia foliculului pilosebaceu. De asemenea, acest sindrom are două cauze locale: hipersecreţia şi retenţia de sebum şi infecţia locală cu germenii Corynebacterium acnes, stafilococul alb nehemolitic, microbacilul Sabourand.

      Acneea poate fi influenţată de o multitudine de factori. Dintre aceştia cei mai importanţi par a fi:

1.Perioada premenstruală. La 70% dintre femei are loc o agravare premenstruală a acneei, datorată probabil modificărilor de hidratare a foliculului pilosebaceu.

2.Radiaţiile ultraviolete. Expunerea la soare ameliorează majoritatea cazurilor de acnee. Ultravioletele din surse artificiale nu au efect favorabil în aceeaşi măsură.

3.Transpiraţia. Datorită hidratării ductale, în mediile cu căldură umedă se produce agravarea leziunilor de acnee.

4.Stresul. Este puţin probabil ca stress-ul singur să producă apariţia le­ziunilor de acnee.

5.Ocupaţia. Expunerea la căldură, hidrocarburi halogenate, uleiuri minerale, pot induce acnee.

6.Dieta. În agravarea acneei au fost incriminate ciocolata şi carnea de porc, dar lipsesc dovezile ştiinţifice care să susţină această afirmaţie.

         Din punct de vedere clinic, acneea se caracterizează prin polimorfism lezional. Se întâlnesc:

         1) În funcţie de tipul leziunilor care predomină:

a)leziuni primare neinflamatorii: microcomedoane, comedoane deschise (“puncte negre”- coloraţia lor fiind datorată melaninei) şi comedoane închise (“puncte albe”) - acnee comedoniană;

b)leziuni secundare inflamatorii. Sunt de două tipuri:

– superficiale (papule şi pustule) – acnee papulopustuloasă;

– profunde (noduli şi chiste) – acnee conglobată  - este cea mai severă formă de acnee. Afectează predominant bărbaţii. Se caracterizează prin polimorfism lezional: comedoane, papulo-pustule acoperite cu cruste hematice sau melicerice, noduli, chiste. Chistele au un conţinut fetid şi uneori comunică prin traiecte fistuloase. Se însoţeşte de se­boree accentuată. Afectează faţa, partea superioară a trunchiului, braţele, antebraţele, gâtul, scalpul şi fesele;

c)leziuni postinflamatorii: macule hiperpigmentate, cicatrici de diferite tipuri (moi, fibroase, deprimate, hipertrofice, cheloidiene), atrofie maculară.

      Aceste leziuni se localizează, în ordinea frecvenţei, la nivelul feţei (90%), spatelui (60%) şi toracelui anterior (15%).

     

2) În funcţie de gravitate. Există mai multe scale de evaluare a gravităţii, care iau în considerare tipul şi numărul leziunilor şi suprafaţa cutanată afectată;

     

3) În funcţie de vârstă:

• acneea neonatală. Se produce prin stimularea glandelor sebacee ale nou-născutului sub acţiunea progesteronului matern sau secundar unei tumori virilizante sau hiperplaziei suprarenale congenitale.

• acneea infantilă. Include cazurile care persistă după perioada neona­tală sau care 

debutează după primele 4 săptămâni de viaţă;

• acneea copilăriei. Este acneea care continuă acneea infantilă sau care debutează după vârsta de 2 ani. Se caracterizează prin comedoane, papule, pustule şi chiste. De obicei, manifestările sunt limitate la faţă. Are durata variabilă de săptămâni sau ani şi uneori se trasformă într-o formă pubertară severă.

• acneea polimorfă juvenilă. Este cea mai comună formă de acnee, caracterizată prin polimorfism lezional. Debutează la pubertate şi se ameliorează spre 18-20 ani.

Poate apărea la copiii care cresc rapid (acneea caşecticorum). Pe lângă manifestările clinice descrise se pot observa excoriaţii produse prin exprimarea şi maltratarea leziunilor (acneea excoriata).

• acneea adultului. Manifestările clinice sunt similare cu cele din ac­neea juvenilă.

     

4) Induse de factori externi:

• acneea cosmetică. Afectează femeile adulte care au avut acnee în adolescenţă. Se localizează de obicei perioral şi se datorează utilizării îndelungate a unor cosmetice care conţin compuşi comedonogeni;

• acneea de pomadă. Este similară cu acneea cosmetică. Constă în producerea de leziuni neinflamatorii la locul aplicării pomezii;

• acneea profesională produsă de uleiuri şi gudroane. Este mai frecventă la barbaţi. Afectează ariile expuse. Leziunile apar la circa 6 săptămâni de la expunere şi constau mai ales din comedoane;

• acneea la clor. Este o variantă a unui sindrom caracterizat prin apariţia acneei ca urmare a expunerii la derivaţi halogenaţi. Predomină comedoanele, se locali­zează pe faţă, regiunile temporale, dar pot apărea oriunde. Leziunile sunt persistente şi rezistente la tratament.

• acneea mecanică. Caracterizată prin apariţia de leziuni de acnee pe locul traumatismelor fizice (ex: bărbia de violonist).

• acneea la detergent, se întâlneşte la bolnavii cu acnee care se spală des în scopul ameliorării acneei (unele săpunuri bacteriostatice conţin compuşi acneigeni);

•  acneea tropicală (acneea de hidratare). În mediu cald şi umed se  produce hidratarea excesivă a ductului pilosebaceu care conduce la obstrucţia acestuia şi la apariţia leziunilor inflamatorii;

• pyoderma faciale. Este o afecţiune rară, care apare de obicei la femei cu vârste de 20-40 ani. Se caracterizează prin acnee facială  explozivă, purulentă, nodulochistică, dezvoltată pe fondul unei acnei uşoare.

• foliculita cu germeni Gram-negativi. Este o complicaţie a tratamentului îndelungat al acneei cu antibiotice. Se caracterizează prin apariţia bruscă de pustule mici foliculare sau nodulo-chiste. Germenii cei mai frecvent incriminaţi sunt: Klebsiella, E. coli, Proteus.

5) Alte forme:

• erupţii acneiforme induse de medicamente. Principalele incriminate sunt: corticoizii (sistemici sau topici), ACTH-ul, androgenii, anticonvulsivantele (mai ales fenitoina), izoniazida, derivaţii iodaţi şi bromuraţi, vitamina B

• acneea endocrină. Termenul este rezervat pentru cazurile cu anomalii endocrine evidente: boala Cushing, sindrom androgenital, sindrom de ovar polichistic;

      Tratamentul curativ al acneei este topic şi/sau sistemic:

a)     pentru formele uşoare de acnee este suficient tratamentul topic;

b) pentru formele medii şi severe tratamentul topic trebuie, de obicei, completat cu cel sistemic. Obiectivele tratamentului sunt:

      1. Reducerea seboreei.

• Estrogenii. Se foloseşte etinil-estra-diolul (50-70 g/zi), singur sau asociat cu antiandrogeni.

• Antiandrogeni: ciproteron acetat.

• Acidul 13-cis retinoic (isotretinoin). Se administrează 0,5 mg/kg/zi (unii autori recomandă chiar 1 mg/kg/zi) timp de 4 luni.

• Alte medicamente: spironolactona (200 mg/zi), cimetidina, ketoconazolul.

      2. Normalizarea keratinizării infundibulare.

• Acidul retionic (tretinoin). Se utilizează preparate topice (geluri, creme, soluţii alcoolice) cu concentraţii de 0,01-0,05%.

• Benzoil peroxidul. Folosit ca gel sau loţiune (5-10%) este keratolitic şi comedolitic ca şi tretinoinul.

• Acidul azelaic (Skinoren crema 20%) 

• Alte keratolitice (acidul salicilic, ureea): se utilizează în formele uşoare de acnee. În acestea se mai pot folosi sulful şi rezorcina.

      3.Modificarea florei microbiene şi reducerea inflamaţiei foliculare şi perifoliculare.

• Topic:  antibiotice (eritromicina 4%, clindamicina 1%).

• Sistemic. Se administrează minimum 6 luni, de obicei în asociere cu tratament topic:

a)tetraciclina (doza de atac: 1-1,5 g/zi, apoi 0,25-0,5 g/zi) este antibioticul de elecţie;                                                   

b) ciclinele de generaţia a doua (doxiciclina, minociclina în doza de 100-200 mg/zi); sunt la fel de eficace ca tetraciclina, dar sunt prost tolerate;

      Tratamentul hormonal, indicat în exclusivitate femeilor, este reprezentat de trei categorii de mijloace terapeutice:

-estrogeni şi prednisolon combinaţie puţin folosită ;

-estrogeni şi cyproteron acetat (Diane, Dianette)- cea mai folosită combinaţie ;

-spironolactona ;

La ora actuală, cel mai folosit preparat hormonal este preparatul Diane 35, administrat 1 tb/zi între zilele 1-21 ale ciclului menstrual, urmată de o pauză de 7 zile cu repetarea curei, efectele favorabile apărând, în medie, după 6-8 săptămâni de tratament.

      Vitamina A şi derivaţii săi:

Utilizarea vitaminei A in doze de 100000 u.i./zi timp de o lună, are efecte favorabile asupra secreţiei de sebum.

Recent, s-au introdus în tratamentul acneei, preparatele cu glucozinc (Rubozinc) 200mg/zi.

          Alte metode complementare utilizate sunt:

-crioterapia-pentru leziuni nodulo-chistice;

-UVB/UVA -  pentru acnee comedoniană;

-chirurgia - pentru forme cu leziuni conglobate/nodulo-chistice;

-dermabraziune, excizie, injectare de colagen sau camuflaj cosmetic pentru tratarea cicatricilor.

      Plantele utilizate în tratamentul fitoterapeutic al acneei sunt: arnica (Arnica montana), brusture (Arctium lappa), buberic (Scrophularia nodosa), cicoare (Cichorium intybus), fumăriţă (Fumaria officinalis), flori de gălbenele (Flores calendulae), hamei (Strobuli lupuli), muşeţel (Matricaria recutita), orz (Hordeum vulgare), pătlăgele roşii (Lycopersicon esculentum), plop negru (Populus nigra), rădăcini de săpunăriţă (Radix saponariae), flori de soc (Flores sambuci), trei fraţi pătaţi (Viola tricoloris herba), nuc (Juglans regia).